L.T. "Constantin Brâncusi" Oradea Blog noutati articole documente liceu tehnologic constantin brancusi oradea liceu

Harlem Shake – British Columbia, Canada

Pentru început se impun nişte definiţii de termeni specifici mediului online.

Se numeşte memă (în engleză meme, personal aş aprecia mai mult echivalentul mimă), un element purtător de informaţie şi capabil să se reproducă (mai aproape sau mai departe de original) prin distribuire de la un utilizator la altul (echivalentul genei de la anatomie). Prin purtător de informaţie acordăm o generalitate foarte mare termenului, dar chiar aşa se şi întâmplă, aceasta identificânduse cu o imagine, o secvenţă video, un text, un citat, un simplu cuvânt sau o prescurtare, un gest, un icon, un simbol, un dans, independent de orice constrângere exterioară.

Se numeşte viral fenomenul de răspândire pe calea „aerului” – în cazul nostru prin intermediul internetului – cu precădere prin reţelele de socializare, a unei ştiri, reclame, secvenţe, imagini cu impact afectiv, social sau cultural. Diferenţa esenţială dintre cele două enumerate mai sus este ca viralul doar se trimite de la un utilizator la altul pe când mema ia diverse forme, în funcţie de ultimul utilizator prin care a trecut.

Harlem Shake este o melodie a compozitorului Baauer, despre care mulţi nu am fi auzit niciodată. Însuşi titlul sugerează despre ce ar putea fi vorba, „scuturarea de tip Harlem”, sau „bâţâiala”, „zgâlţâirea”, pe scurt o serie de mişcări simple, repetitive, care îşi au şi ele originea în subcultura de culoare, tipică suburbiei Harlem, situată în inima New York-ului, care înglobează între altele si „Harlem Dance”, un dans hip-hop bazat pe mişcări simple, accesibile oricui. Întâmplarea face ca un grup de 5 colegi de cameră, australieni, probabil într-un exces de plictiseală, au „turnat” un videoclip amator, folosind o parte din melodia mai sus amintită. Fără să realizeze la momentul respectiv (unele voci circumspecte cred că este vorba de orchestrarea unor specialişti la mijloc) aceştia au reuşit să includă toate ingredientele unui spot publicitar de succes: timp rezonabil – 30 de secunde, comicul – ţinute vestimentare absolut aleatoare, gesturi haioase, personificări, elementul de anticipaţie – la mijlocul secvenţei scena ia o turnură de 180 de grade, ca şi cum un virus ar fi afectat o comunitate, prin comportamentul lui iniţial. Reţeta, pe scurt este următoarea: un tip ciudat prin ţinuta şi gesturile sale ajunge în 15 secunde să „infesteze” o serie de personaje, aparent normale, care încep să se poarte haotic la rândul lor.

În doar câteva zile, peste 5000 de astfel de clipuri au fost uploadate pe reţelele de socializare, totalizand peste 100.000.000 de vizitatori. Fenomenul, original prin faptul că este primul de asemenea amploare care porneşte de la „amatori” ajungând să aducă melodia lui Bauer pe primele locuri ale topurilor din Statele Unite şi Germania, a ajuns să schimbe optica de notare a clasamentului Bilboard, care de acum va lua în considerare şi numărul de accesări ale diverselor piese pe portalul Youtube de către internauţi.

Cel mai apropiat ca şi perioadă este fenomenul Gangnam Style, care deasemenea a adus o serie de „clone” ale dansului cu acelaşi nume, dar care a avut la origine un artist relativ cunoscut, un videoclip oficial făcut de profesionişti, o agenţie de promovare.

Pe plan local, avem deja secvenţe filmate în multe din liceele româneşti, iar în Oradea există o secvenţă filmată în parcul Palatului Baroc, care a adunat peste 100 de „figuranţi” în jurul celor 2 iniţiatori.

Ceea ce încă nu a descoperit nimeni cu certitudine, este ce doresc aceste manifestări? Nu este un protest, nu este o reclamă, nu este o sărbătoare periodică. Câştigul evident este al artistului Baauer, dar este evident că nu asta i-a determinat pe atâţia milioane de oameni să se implice în acest fenomen.

r. nemeth